Psalmul 22- proorocia Calvarului.

Psalmul 22 este în întregime o proorocie. O putem numi proorocia patimilor Lui Isus Hristos. Psalmul a fost scris de împăratul David ca o experientă personală. Si există posibilitatea ca împăratul lui Israel să fii experimentat situatiile tragice descrise în psalm. Istoria biblică , cît si cea laică nu ne ajută cu nici o informatie prin care să identificăm cînd si cum David a suferit o astfel de tragedie. Putem face doar o presupunere foarte apropriată de adevăr. Probabil a suferit mult cînd a fost obligat să se refugieze la filisteni timp de un an si patru luni. Experienta tristă a lui David ca refugiat, batjocurile filistenilor, umilinta pe care a îndurat-o printre străini, si credinta în Dumnezeul Iehova, că va fi izbăvit pînă la urmă din mîinile dusmanilor , au contribuit la creerea celei mai delailate prooroci ale Vechiului Testament, proorocia despre suferintele Fiului Lui Dumnezeu la Calvar. Psalmul 22 este deci proorocia Calvarului.

Cuvintele lui David sînt cuvintele lui Isus Hristos pe cruce. Umilinta lui David este umilinta Fiului lui Dumnezeu la Calvar. Batjocurile îndurate de David ca prisonier sînt de fapt o proorocie a batjocurilor îndurate de Hristos pe dealul Golgotei. Si spre culmea surprinderii noastre, David a fost dezbrăcat de hainele lui, dusmanii si-au împărtit hainele între ei întocmai cum s-a întîmplat la Calvar cu Fiul lui Dumnezeu.

Multi cred că este doar o potriveală, iar altii cred că scriitorii Noului Testament doar au copiat sectiuni din Vechiul Testament. Noi însă credem adevărul biblic al proorociei.

Să parcurgem experienta tristă a împăratului David în paralel cu suferintele Domnului Isus de la Calvar , narate în psalmul 22.

David văzîndu-se singur, alungat de socrul său , a strigat către Dumnezeu zicînd :" Dumnezeule ! Dumnezeule ! Pentru ce mai părăsit,…?" Isus Hristos în suferintele Sale de pe cruce, cînd din pricina păcatelor omenirii cu care a fost împovărat, despărtit pentru o clipă de Dumnezeu Tatăl, a strigat către Dumnezeu cu aceleasi cuvinte.

In suferintele lui, David si-a recunoscut propria sa stare jalnică:" Dar eu sînt un vierme, un om, am ajuns de ocara oamenilor si dispretuit de popor.Toti ceice m-ă văd îsi bat joc de mine, îsi deschid gura , dau din cap si zic:" S-a încrezut în Domnul! Să-l mîntuiască Domnul, să-l izbăvească , fiincă-l iubeste.""- După nouă sute cincizeci de ani , Fiul lui Dumnezeu era atîrnat pe cruce. Trecătorii si-au bătut joc de El folosind exact aceleasi cuvinte. ( Matei 27:39-44 ), si dădeau din cap ca dusmanii de pe vremea lui David.

In continuare psalmul relatează o scenă tragică. De-a dreptul grotescă. David este dat pe mîna unor călăi, care-l bat, îl înfometează, si la urmă îl lasă în ghiarele cîinilor care-l muscă. La urmă a fost străpuns în mîini si în picioare de vîrful ascutit al săbiilor si lăsat dezbrăcat si aproape mort. Expresia " mi-au strapuns mîinile si piciorele " din versetul 16 , pe lîngă faptul că relatează ce I s-a întîmplat împăratului David, este de asemenea o proorocie peste secole a răstîgnirii Dommnului Isus Hristos.

Tîlharii de pe marginea drumului care l-au batut pe David I-au luat hainele si pentru cămasa lui au tras la sort.(vers 18). La fel au procedat soldatii romani cu Fiul lui Dumnezeu, care l-au dezbrăcat de hainele lui si l-au îmbrăcat , în batjocură, cu o haină purpurie.(Matei 27:28).

A doua parte a psalmului este bucuria celui izbăvit, a celui mîntuit, al celui eliberat si scăpat de la moarte la viată.

Expresia " voi vesti Numele Tău fratilor mei, si te voi lăuda în mijlocul adunării ", este explicat în Noul Testament ca fiind rodul suferintelor de pe cruce ale Mîntuitorului , si acest rod este biserica Sa. Autorul epistolei către Evrei scrie:"De aceea Lui nu-I rusine să-I numească "frati", după ce a fost " desăvîrsit prin suferinte, " adică Isus Hristos , numit " Căpetenia mîntuirii lor".

Psalmul 22 este deci o proorocie care uneste mileniul minus 1 cu mileniul plus 1 , mileniul lumii vechi , o oglindă a viitorului, cu mileniul epocii noi , epoca harului în care trăim si noi astăzi. Psalmul 22 este experienta unui împărat izgonit si discreditat de propiul lui popor, dar din punct de vedere profetic psalmul este experienta unică si decisivă a Fiului Lui Dumnezeu care S-a dat pe Sine însusi pentru păcatele omenirii.

Psalmul 22 uneste într-o singură experientă suferintele Domnului Isus pe crucea Golgotei cu renuntarea credinciosului prin credintă , a vietii de păcat si începerea unei vieti noi cu Dumnezeu.