Osana, este un cuvînt care exprimă bucurie. In limbra ebraică însemnează " salvează-ne , te rugăm !". Dar de-aungul istoriei cuvîntul a devenit mai mult o exclamatie de bucurie si de laudă pentru Dumnezeu, mai mult decît o rugăciune. Cuvîntul acesta în istorie s-a transformat dintr-un " strigăt după ajutor" într-o exclamatie de bucurie si laudă". Nu stim împrejurarile istorice cînd a avut loc această schimbare .
Exclamatia aceasta de bucurie o găsim în Psalmul 118:25, sub traducerea de :" Doamne ajută ! Doamne dă izbîndă !". Este o exclamatie care exprimă o rugăciune aprinsă, cu strigăt, urmată de bucuria împlinirii ei. Ca să dăm un exemplu modern , Osana este strigătul rugător adresat unui concurent la alergări , care este pe primul loc si mai are putin pînă la linia de sosire. Un strigăt al bucuriei împlinite, după un efort considerabil.
Cuvîntul Osana a fost adresat de Neemia, guvernatorul evreilor , care a reusit , în ciuda tuturor piedicilor să construiască zidurile cetătii Ierusalimului. Cuvintele lui Neemia sînt traduse astfel:"Dă astăzi izbîndă robului Tău, si fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia !"(Neemia 2:1). Evreii au luat rugăciunea lui Neemia si au aranjat-o într-un psalm, Psalmul 118, supranumit si Marele Halel. Psalmul acesta a fost cîntat pentru prima dată la serbarea corturilor de pe vremea lui Neemia. Era o serbare a bucuriei. Dovadă că Dumnezeu, Iehova, a eliberat si a salvat pe poporul său de la robie. Deci Osana este cîntecul de bucurie al celui eliberat din robie. Versetul 25 din psalmul 118 este strigătul de festivitate de la altarul arderilor de tot , considerat o procesiune solemnă. Această procesiune a fost repetată în fiecare din cele sase zile ale festivalului. A saptea zi era numită Hosanna Rabba, adică " Hosana cea mare ", sau strigătul cel mare.Si nu numai strigătele de rugăciune erau numite hosana ci si chiar ramurile de salcie , cît si coronitele împletite.
După mai bine de patru sute de ani , Fiul lui Dumnezeu, cu o săptămînă înainte de a fi crucificat a intrat triumfal în Ierusalim. Oamenii au venit să-l vadă pe Acela care l-a înviat pe Lazăr. Bucuria poporului, si speranta în mîntuirea mult asteptată, cît si in eliberarea de sub jugul roman , a creat o atmosferă de sărbătoare asemenea festivalului Osana. Oamenii si-au însirat pe jos hainele, au împrăstiat ramuri de salcie în întîmpinarea Fiului lui Dumnezeu. Dar ce a fost mai surprinzător este că fără nici o pregătire, sau plănuire dinainte, poporul cu un glass au proslăvit pe Fiul lui Dumnezeu cu Osana. Ei cîntau următoarele "Osana Fiul lui David ! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului ! Osana în cerurile prea înalte !"(Matei 21:9). Cîntarea Osanei a continuat pînă la templu, unde chiar si copiii strigau cu glas tare " Osana Fiul lui David ".
Pentru Dumnezeu nu este niciodată prea devreme dar nu este niciodata prea tîrziu. De la Neemia si poporul repatriat din robia babiloniană Osana a fost cîntul neîntrerupt al evreilor către Dumnezeu. După patru sute saptezeci de ani , poporul Israel a avut istorica sansă de a primi pe adevăratul Izbăvitor către care Osana a fost adresată.
Osana este rugăciunea neîntreruptă a celui credincios, dar care cu sigurantă va avea bucuria împlinilor din partea lui Dumnezeu.