Isus Hristos ne învată că a dispretui pe altii , nu contează cine sînt ei, este gresit. Si aceasta pentru că El a stiut că toti oamenii plutesc in aceasi barcă. Noi toti am păcătuit. Noi toti sîntem lipsiti de gloria lui Dumnezeu. Sîntem uneori ispititi să zicem :" O, da, dar păcatele ei sînt mai mari decît ale mele", dar cînd este vorba de ceea ce merităm numai harul lui Dumnezeu ne va salva de la moarte. In capitolul 2,din epistola sa către Romani, Pavel se adresează celor care sînt ispititi să se uite de sus la altii. Mai specific, el se adresează celor care au citit primul capitol al epitolei către Romani unde apostolul descrie căderea în păcat a umanitătii. Si aceasta ar duce pe unii la reactia :" O asta este oribil ! Oamenii într-adevăr fac aceste lucruri !" Dar să vedem ce scrie Pavel:" Asadar, omule , oricine ai fi tu, care, judeci pe altii, nu te poti dezvinovătii, căci prin faptul că judeci pe altul, te osîndesti singur; fiincă tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri. Stim , în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvîrsesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul."(Romani 2:-1-2)

Oamenii care judecă pe altii în adevăr au capacitatea de a distinge între bine si rău. Dar asta este doar o înselare. Dacă ai abilitatea de a distinge dintre bine si rău, dar tu continui să faci rău nu ai nici o scuză.

Isus Hristos a creat o imagine destul de sugestivă cu privire la acest fel de oameni. El a zis :" De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, si nu te uiti cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău ? Sau cum poti să zici fratelui tău :" Frate, lasă-mă să-ti scot paiul din ochiul tău " si, cînd colo tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Fătarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, si atunci vei vedea deslusit să scoti paiul din ochiul fratelui tău." (Luca 6:41-42) Chiar si abiliatea de a discerne ce este bun sau rău este umbrită de subiectivitatea propriei imperfectiuni. Imperfectiunea personală poate fi incomparabilă mai mare decît acelui care este invinuit.

Judecata oamennilor nu este bazată pe adevăr. Dacă ar fi asa, ei si-ar vedea propria lor greseală mai întîi. Sau poate si-o văd, dar încearcă să o acopere. Si asta duce la ipocrizie. Ipocrizia este judecată de Dumnezeu. Oamenii vor suporta consecintele judecătii lui Dumnezeu. Pavel ne atentionează:" Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvîrsesc astfel de lucruri, si pe care le faci si tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispretuiesti tu bogătiile bunătătii , îngăduintei si îndelungei Lui răbdări? Nu vezi că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăintă? " ( Romani 2:3-4 ) Biblia ne îndeamnă să practicăm ce predicăm. A dispretui pe cinevă înseamnă să dispretuiesti pe Dumnezeu , care si-a arătat bunătatea, răbdarea si îngăduinta fată de toti oamenii, fără deosebire, incluzîndu-te pe tine însuti. De ce oare Dumnezeu nu pedepseste pe oameni imediat cînd păcătuiesc ? El îsi retine mînia ca oamenii să aibe posibilitatea să se pocăiască. Ceea ce trebuie să facem cu capacitatea noastră morală, este să o exersăm pe noi însine. Aceasta ne va da ocazia să vedem nevoia mare de Dumnezeu si de pocăintă. De asemenea va crea în noi un sentiment adînc de multumire lui Dumnezeu , pentru alegerea Sa, de a ne iubi împotriva realitătii inexplicabile că, alături de sfintenia Sa , noi nu merităm a fi. Uitati-vă ce metodă Dumnezeu a folosit ca să întoarcă pe păcătos . El îi conduce, nu îi abate ca pe niste animale, promitîndu-le bunătatea Sa, care duce la dragoste. A considera bunătatea lui Dumnezeu, ca bunătatea noastră obisnuită fată de toti oamenii, ne va duce pe toti la pocăintă.

Pavel a făcut mari greseli în viata lui. A fost un asupritor zelos împotriva crestinilor, a adus dovezi si a aruncat în închisoare pe multi, inclusiv pe Stefan, care sub ochii lui a fost omorît cu pietre. Dar pe cînd a scris Epistola către Romani el a fost deja un om schimbat. Un motiv real de ce Pavel este atît de insistent împotriva celor care judecă printre fratii din Roma , este că el însusi a fost confruntat cu realitatea ipocriziei sale nu cu mult timp în urmă.

Cuvintele aspre ale lui Pavel ne arată că Dumnezeu pedepseste ipocrizia de orice fel, fără deaosebire. " Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îti aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei si arătării dreptei judecăti a lui Dumnrzeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui." (Romani 2:5-6) Pavel foloseste aceste cuvinte tari ca să socheze pe cititori , să-i trezească din starea de a se complace în ipocrizie. Pentru că tu judeci pe altii, este ca un rîu de apă care se adună în spatele unui baraj , fiind păstrat pentru ziua judecătii tale . Biblia ne învată că mînia groaznică a lui Dumnezeu nu este altceva decît cee ce merităm. Noi trebuie să realizăm că :" Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol si descoperit înaintea ochilor Acelui cu care avem de a face ."(Evrei 4:13). Acesta este un adevăr care ne dă eliberarea din ipocrizie, dacă îl credem . Dumnezeu caută să elimine orice falsitate, orice ipocrizie, si orice rău din viata celor care au ales să creadă în El. El nu ne pedepseste, cum cred unii, ci ne disciplinează, învătîndu-ne neprihănirea Lui. El este hotărît să ne fie Tatăl nostru ceresc, care ne disciplinează spre binele nostru.