Cuvîntul loialitate nu există în traducerea romanească a bibliei. Cuvîntul este tradus prin credinciosie. Loialiatea este un caracter divin. Dumnezeu este primul care dă un exemplu bun al loialitătii. Loialitatea este perseverenta si statornicia în principiile si promisiunile originale. Dacă ai promis ceva sau ti-ai exprimat niste principii , trebuie să fii perseverent si statornic în ele . Dumnezeu este loial creaturii Sale. Loialitatea Sa este o rezultantă al caracterului Său statornic. In El nu este " nici schimbare, nici umbră de mutare ".

Loialitatea Lui Dumnezeu a fost cunoscută din vechime. Moise a vorbit poporului Israel despre loialitatea Lui Iehova :" Să stii dar că Domnul , Dumnezeul tău , este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios si Isi tine legămîntul si îndurarea pînă la al miilea neam de oameni fată de cei ce-L iubesc si păzesc poruncile Lui ". Observăm că loialitatea Lui Dumnezeu practic nu are limite. Totusi Dumnezeu cere în schimb loialitate din partea oamenilor . Retineti expresia " fată de cei ce-L iubesc si păzesc poruncile Lui". Loialitatea lui Dumnezeu este conditionată , sau limitată de răspunsul fiintei umane la acea loialitate. Moise continuă : " Dar răsplăteste îndată pe cei ce-L urăsc, si-i pierde ; ". Expresia " îndată " arată că nimeni nu abuzează de credinciosia Lui Dumnezeu. Acela care este loial lui Dumnezeu va fi apărat de dusmanii lui. In familia lui Moise s-a iscat o neîntelegere. Maria, sora lui Moise si Aaron fratele lor l-au criticat pe Moise si i-au contestat autoritatea. Dumnezeu i-a luat apărarea lui Moise :" Ascultati bine ce vă spun ! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot asa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. " Adică este loial lui Dumnezeu în toate lucrurile promise , fără exceptie. Maria a fost pedepsită cu lepră din pricină că s-a ridicat împotriva lui Moise. Atît Maria cît si Aaron au căzut la examenul loialitătii. Maria în cazul amintit, iar Aaron cînd a dat voie poporului Israel să-si construiscă un vitel de aur la care să se închine.

Domnul Isus Hristos a învătat pe ucenicii Săi marea apreciere pe care Dumnezeu o dă celor care îî sînt loiali. In pilda talantilor, stăpînul îi răspunde slujitorului care a adus cinci talanti ca profit al celor cinci talanti încredintati: " Bine , rob bun si credincios; ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri ; intră în bucuria stăpînului tău." Si la fel îi răspunde celui care a adus doi talanti ca profit ai celor doi primiti. Cuvîntul " credincios" folosit aici însemnează loial. Loial în putine lucruri, dar ca răsplată i se vor încredinta multe lucruri. Loialitatea omului fată de Dumnezeu este răsplătită în mod corespunzător. Cel care a adus profit cinci talanti a primit si talantul celui care nu a fost loial. Răspunsul pildei la această atitutine a adus multă confuzie : " Pentru că celui ce are , i se va da, si va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua si ce are ! . " Explicatia este simplă. Loialiatea este măsura strictă de răsplată a lui Dumnezeu. Nu este important cît ti s-a încredintat , ci este important loialitatea pe care ai arătat-o lui Dumnezeu în lucrurile încredintate tie. Cel care a primit talantul celui necredincios nu l-a primit pentru că a adus mai mult profit ! A adus acelasi profit ca si cel care a primit doi talanti. Fiecare din ei au fost " credinciosi în putine lucruri". Nu există , deci o scară de valori a vredniciei. Este însă loialitatea, care face o diferentă în răsplata primită. Ea este măsura de care Scriptura vorbeste în Marcu 4: 24:" Cu ce măsură veti măsura , vi se va măsura: si vi se va da si mai mult. Căci celui ce are , i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua si ce are ".

Un alt exemplu al loialitătii foarte sugestiv îl găsim în pilda ispravnicului necredincios, adică neloial. Este adevărat , ispravnicul acesta si-a dat seama de un singur lucru . Positia sa nu îi permitea să fie loial stăpînului si datornicilor în acelasi timp. A fost, împotriva voiei stăpînului, loial doar datornicilor. Adică a promis că va fi milos cu ei si a fost într-adevăr milos. Dar cineva l-a pîrît stăpînului . A venit deci timpul cînd să dea socoteală. Dar înainte a hotărît să-si arate loialitatea datornicilor ca un ultim act de bunăvointă. A chemat pe fiecare si si-a arătat mila pe care a dovedit-o cu persistentă tot timpul vredniciei sale. In loc să fie pedepsit si mai tare de stăpîn, observăm cu surpriză că a fost lăudat de acesta : " pentru că lucrase intelepteste". Intelepciunea lui, chiar dacă poate a fost in defavoarea stăpînului, era loialitatea ispravnicului fată de subalternii săi pînă la capăt.

Si astfel Scriptura ne învată că dacă esti loial în lucruri mici , esti loial si în cele mari . Dacă nu esti loial în lucrurile nedrepte ale acestei lumi, nu poti fii loial nici lucrurilor ceresti . Dacă nu esti loial în lucrurile care nu-ti apartin , ci sînt ale altuia, nu vei fii loial nici în lucrurile tale , si deci nu le vei primi.

Loialitatea nu poate avea două fete. Nu poti fi loial la doi stăpîni. Nu poti fi loial lui Dumnezeu si banilor, Lui Dumnezeu si lucrurilor trecătoare. Loialitatea este un drum cu sens unic si fără bifurcatii.

Apostolul Pavel scrie corintenilor despre importanta unică a loialitătii. " Incolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredintat lui." Nu este atît de important cît de mare sau cît de mică este lucrarea încredintată, ci loialitatea de a persevera în împlinirea sarcinii date.

Fiul lui Dumnezeu a dovedit loialitate fată de sarcina mare încredintată lui Dumnezeu cît si loialitate fată de fiinta umană . Apostolul Ioan comentează cu privire la Isus următoarele :" Inainte de praznicul Pastelor, Isus , ca Cel ce stia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, si fiincă iubea pe ai Săi, care erau în lume , i-a iubit pînă la capăt." Aceasta este loialitatea supremă pe care doar Fiul lui Dumnezeu a dovedit-o.

Este cel mai reprezentativ exemplu al caracterului divin al loialitătii adus de cineva pe pămînt.

Apostolul Pavel are o comparatie interesantă a loialitătii. El compară loialitatea unică a lui Moise fată de Dumnezeu cu loialitatea divină a lui Isus Hristos. " De aceea, frati , care aveti parte de chemarea cerească, atintiti-vă privirile la Apostolul si Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, care a fost credincios , Celui ce L-a rînduit, cum si Moise a fost : " credincios în toată casa lui Dumnezeu " . Aceasta este asemănarea. " Cît despre Moise, el a fost " credincios în toată casa lui Dumnezeu", ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile , care aveau să fie vestite mai tîrziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. " Aceasta este deosebirea. Loialitatea este un caracter divin cerut la toate nivelurile. La niveul de slugă, si la nivelul de Fiu, adică de mostenitor. Indiferent că lucrul incredintat îti apartine sau nu , loialitatea cerută de Dumnezeu unui ispravnic nu face exceptie.

Acest caracter divin , născut din Dumnezeu , este impus de divinitate numai spre beneficiul omului. Apostolul continuă:" Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Si casa Lui sîntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrsit încrederea nezguduită si nădejdea cu care ne lăudăm." Aici vedem clar caracterul dual al loialitătii. Dumnezeu este loial fiintei umane, " casa sîntem noi", iar omul trebuie să fie de asemenea loial lui Dumnezeu, " dacă păstrăm pînă la sfîrsit ... " .

Loialitatea lui Dumnezeu ne impune să răspundem tot cu loialitate deplină si neconditionată. Opusul loialitătii este răzvrătirea si împietrirea inimii. Conditia dată de Dumnezeu poporului Israel ca să ajungă din Egipt era loialitatea. Toti sau răzvrătit împotriva lui Dumnezeu , toti au rămas pe drum, si " ale căror trupuri moarte au căzut în pustie."

Si nu uitati, credinciosia este pe lista darurilor Duhului Sfînt, listate in Galateni, 5:22.

Speranta noastră de viitor este în loialitatea Domnului Isus. In vremurile grele de la urmă, Isus va fi numit pe drept cuvînt " martorul credincios". Pentru fiecare crestin loial lui Dumnezeu există o răsplată pregătită în slava cerului. Ea va fi dată într-o ceremonie a învingătorului. Indemnul biblic este pe cît de simplu, pe atît de impunător: " Fii credincios pînă la moarte, si îti voi da cununa vietii."