MEMORIA

Memoria este o bancă de date la care facem apel cînd este vorba de trecutul nostru. Memoria este o trezorie cu care Dumnezeu ne-a creat. Fără memorie omul îsi pierde propria lui identitate. Dacă vrei să trăiesti un cosmar, doar imaginează-ti ca ti-ai pierdut dintr-o dată memoria. Nu mai sti cum te chiamă, nu sti cine este familia, sotia, copii, sau colegii tăi. Vrei să te duci la servici, dar unde?. Nu stii! Vrei să-ti chemi copii si sotia pe nume, dar, vai!, nu stii cum îi cheamă. Mai grav! Vrei să-ti identifici familia , dar nu poti. Copii te chiamă " tata", sotia te numeste " sot", iar colegii te numesc cu un nume "străin " pe care nu-l cunosti că de altfel este al tău. Te uiti în buletin să afli în ce an te-ai născut, dar vai , nu stii nici măcar anul în care esti!. Dar cel mai grav este cînd te uiti în oglindă. Vezi o persoană străină. Incerci să faci cunostintă cu tine însuti. Toti din jurul tău îti povestesc lucruri la care si tu ai participat, dar pentru tine sînt lucruri noi. Si cosmarul continuă…..!. Imaginati-vă restul!.

Acum că am ajuns la importanta memoriei ca element esential al propriei identităti ne dăm bine seama de ce Dumnezeu ne-a creat cu memorie. Dumnezeu cu orice pret ne vrea cu memorie. Oamenii se poartă cu Dumnezeu ca si cum nu ar avea memorie. Ce trist!. Să-ti pierzi identitatea de "fiu de Dumnezeu". Nu în zadar biblia ne îndeamnă :" Dar adu-ti aminte de Făcătorul tău în zilele tineretii tale."(Eclesiastul 12:1). De aceea Dumnezeu ne-a dat memorie, să nu uităm că El este făcătorul si creatorul nostru. Oamenii se joacă cu memoria. Isi aduc aminte numai cînd trebuie să se răzbune, dar cînd să multumească cuiva pentru binefacerea făcută , parcă dintr-o dată si-a pierdut memoria. O biserică a uitat , lipsă de memorie?, de binefacerile lui Dumnezeu. Apostolul Ioan îi scrie ca din partea lui Isus Hristos următoarele, făcînd astfel apel la memorie :" Adu-ti dar aminte de unde ai căzut, pocăieste-te, si întoarce-te la faptele tale dintîi. "(Apoc.2:5).

Un om nu poate trăi în credintă dacă îsi neglijează memoria lui fată de Dumnezeu. Dumnezeu îi spune unei biserici să vegheze, adică să îsi tină memoria trează :" Veghează , si întăreste ce mai rămîne , care e pe moarte , căci n-am găsit faptele tale desăvîrsite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ti aminte dar cum ai primit si auzit! Tine, si pocăieste-te!. Dacă nu veghezi , voi veni ca un hot, si nu vei sti în care ceas voi veni peste Tine."(Apoc. 3:3). Lipsa de memorie în lucrurile esentiale ne prinde de cele mai multe ori nepregăti-ti. Numai o memorie vie, trează, activă, aduce o persoană să fie pregătită oricînd si fără surprize neplăcute.

O memorie bună este ca o bancă care are felurite conturi. Conturi vechi si conturi noi. Cele vechi aduc profit, cele noi sînt ca o investitie pentru viitor.

Memoria sanătoasă uneste trecutul cu viitorul. Un poem vechi ne spune că mireasa a învitat mirele la ea acasă pentru că are " tot felul de roade bune, noi si vechi, pentru care, pentru tine , iubitule , le-am păstrat."(Cînt. Cînt.7:13).

Aceasta este memoria pentru fiinta umană.