Dumnezeu si-a trasat în istorie prezenta Sa Divină prin coduri. Asemănări de împrejurări si conditii prin care omul să poată citi interventiile divine. Biblia contine o serie de coduri folositoare cititorului ca să înteleagă lucrarea Lui Dumnezeu pe pămînt. Unul din aceste coduri este perioada precisă de patruzeci de zile. Acest cod a fost folosit de Dumnezeu pe o perioadă foarte largă în istorie. Acest lucru dovedeste suprematia si autoritatea Lui Dumnezeu în istorie. Faptul că noi oamenii sîntem trecători, iar Dumnezeu este vesnic. El este de asupra timpului, este creatorul nostru. Codurile divine nu sînt altceva decît semne ale Lui Dumnezeu în istorie pentru generatiile viitoare , dovedind că El, Dumnezeu, controlează istoria si destinul oamenilor. Si aceasta pentru că aceste semne similare nu pot fi puse pe seama întîmplării, nici a hazardului, nici a timpului , nici a coincidentei.

Primul semn al codului celor patruzeci de zile este îmbălsămarea lui Iacov. Biblia ne relatează că înaintea înmormîntării patriarhului Iacov, Iosif a poruncit doctorilor Egiptului să-l înhumeze. Doctorii au considerat că pentru înhumarea rămăsitelor lui Iacov este necesar un timp precis de patruzeci de zile. (Gen. 50:3) Aceasta este o enigmă. Nu stim care au fost conditiile care s-au cerut pentru această perioadă. Este clar că nu are nici o legătură cu legile si traditiile egiptene. Biblia confirmă că egiptenii l-au jelit pe Iacov timp de saptezeci de zile. Această perioadă poate fi pusă în legătură cu traditiile egiptene. Oricare ar fi fost motivul perioadei înhumării trupului lui Iacov, cerinta a fost determinată de Dumnezeu, ca semn pentru generatiile viitoare. Existenta lui Dumnezeu de-alungul istoriei era codificată pentru aducerea aminte si pentru ca oamenii să poată identifica lucrările Creatorului pe pămînt .

Codul celor patruzeci de zile se repetă în istorie de mai multe ori pe vremea lui Moise. Dumnezeu a trimis pe Moise pe numtele Sinai. Acolo Dumnezeu a scris tablele legii.(Exodul 24: 18) Poporul cînd a văzut că Moise zăboveste sa se coboare de pe munte a căzut în desfrîu. Moise , mîniat pe popor sparge tablele legii. Curios lucru, Dumnezeu mai dă o sansă poporului. Il trimite pe Moise din nou pe Muntele Sinai. Acolo Dumnezeu scris din nou cele zece porunci. Dar Moise a stat pe munte , din nou, patruzeci de zile . (Exod 34:28) Nu stim de ce a fost nevoie de patruzeci de zile pentru scrierea celor zece porunci. Perioada a fost asa de precisă , că ea s-a repetat de doua ori cu exactitate. Era , de fapt un mesaj din partea Lui Dumnezeu, că Acela care scrie cele zece porunci este Acelasi care s-a prezentat în istorie ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Este Acelasi care a determinat perioada precisă a îmbălsămării ultimului patriarh. Repetarea codului continuă tot în această perioadă de timp . Cînd poporul a ajuns la granitele Canaanului, tara promisă , au fost trimise iscoade să vadă tara. Iscoadele s-au întors , nu întîmplător , după patruzeci de zile.Dar , în loc să încurajeze poporul, iscoadele si-au exprimat teama si necredinta lor. Ca atare, Dumnezeu s-a mîniat pe popor si a dat verdictul:" După cum în patruzeci de zile ati iscodit tara, tot asa , patruzeci de ani veti purta pedepsa fărădelegilor voastre ; adică un an de fiecare zi: si veti sti atunci ce însemează să-Mi trag Eu mîna de la voi. Eu , Domnul am vorbit !". (Numeri 14:34). Un an pentru o zi. Patruzeci de zile, patruzeci de ani prin pustia Sinai. Chiar si istoria a confirmat perioada de patruzeci de ani de rătăcire a poporului Israel prin pustie. Intr-adevăr a vorbit Dumnezeu. Prin cifra de patruzeci. Codul divin. Unul din ele. Pentru izbăvirie sau pentru judecată. Este Acelasi , unicul Dumnezeu. Si toate acestea ca să luăm aminte. Există un Creator.

După multă vreme , Dumnezeu continuă transmiterea Sa codificată a numărului patruzeci. Este în timpul proorocului Ilie. Acesta primeste o amenintare de moarte de la împărăteasa Isabela. Ilie cuprins de frică căuta să-si scape viata. S-a dus în pustie să se ascundă. Era un drum de o zi. S-a asezat sub un pom si dorea să moară. Un înger al lui Dumnezeu s-a atins de El si l-a îndemnat să mănînce. Ilie mănîncă si se culcă din nou. Era înfricosat, dezamăgit si scîrbit de viata în care a ajuns. Dar îngerul Domnului l-a trezit din nou . L-a îndemnat să mănînce din nou . Dumnezeu a avut pentru Ilie o însărcinare specială.

Dar marele prooroc din văicăreli nu voia să iese. După ce s-a plîns din nou în fata îngerului, fără să asculte porunca de la Dumnezeu a plecat pe drumul lui spre muntele Horeb. Bineînteles, să se ascundă în vreo pesteră de ostasii Izabelei. Sau poate că muntele Horeb era stînca din care Moise a scos apă. Nu stim ce era în inima înfricată a lui Ilie. Un lucru clar ne este descoperit. Dumnezeu vorbeste din nou în codul patruzeci. " El s-a sculat , a mîncat si a băut; si, cu puterea pe care i-a dat-o mîncarea aceasta , a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pînă la muntele lui Dumnezeu, Horeb."(1 Impărati 19: 8) Nu există în lumea sportului , în întreaga istorie a omenirii, o persoană care să aibe o astfel de performantă. Probabil că Ilie s-a gîndit că v-a întîlni îngerul Domnului la Horeb. Sau va obtine de la Dumnezeu o putere deosebită care să-l scape din mîna Isabelei. Dumnezeu nu face nici una din presupunerile adăugate mai înainte. I-a răspuns lui Ilie prin codul Său divin "patruzeci". I-a dat putere să meargă fără întrerupere pînă la Horeb. Si călătoria lui a durat exact patruzeci de zile. O potriveală a istoriei ? Nicidecum. Doar o fiintă extraterestră ar fi putut potrivi durata călătoriei lui Ilie. Ilie a înteles mesajul si a acceptat noua sarcină încredintată de Dumnezeu. De atunci Ilie a înteles că există Un singur Dumnezeu care controlează istoria. Este Iehova. De aceea nu are rost să se mai teamă de nimeni. Isabela si ostasii ei nu mai pot să-i facă nici un rău. Ilie a venit sub controlul adevăratului Creator.

Observăm că codul divin " patruzeci " , ia diferite forme . A luat o formă de process de timp , o formă de asteptare, o formă de performantă . In continuare Dumnezeu foloseste codul divin ca o formă simbolică. Aceasta s-a întîmplat pe vremea proorocului Ezechiel. Dumnezeu l-a inspirat să proorocească despre dărîmarea Ierusalimului. Proorocia nu era numai în cuvinte, ci era o proorocie prin simboluri. Printre multele simboluri, Ezechiel a trebuit să se culce pe coasta stîngă timp de trei sute nouăzeci de zile , numărul anilor nelegiuirii casei lui Israel. După aceea , proroocul trebuia să se culce a doua oară pe coasta dreaptă timp de patruzeci de zile . Cîte o zi pentru fiecare an de nelegiuire a casei lui Iuda.(Ezechiel 4:6)

Dumnezeu a avut răbdare cu Iuda patruzeci de ani. După această perioadă precisă El rosteste judecata. Perioada aleaseă de Dumnezeu nu este la întîmplare. El este Acelasi Dumnezeu din vechime, doar că a vorbit poporului din nou în codul Său divin de patruzeci.

Codul acesta este semnalat de Dumnezeu chiar si în perioada harului. Pe vremea misiunii Fiului lui Dumnezeu Isus Hristos. La începutul misiunii Sale, Isus Hristos merge pe munte să fie ispitit de Diavolul. Acolo, biblia spune că el a postit patruzeci de zile. Numai în această perioadă precisă de timp, Diavolul s-a putut apropia de Isus Să-L ispitească.(Matei 4:2). Chiar si pentru Satana era valabil limbajul profetic codifical al lui patruzeci. Si ca atare el a trebuit să se supună. După patruzeci de zile Satana a trebuit să-l părăsească pe Isus.

Este oare posibil ca Dumnezeu să ne vorbească si nouă în codul patruzeci ? Autorul epistolei către Evrei face o analogie foarte interesantă. El citează pedeapsa dată de Dumnezeu israelitilor de a pribegi prin pustie timp de patruzeci de ani. Ps 95:10 scrie:" Patruzeci de ani M-am scîrbit de neamul acesta, si am zis: "Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele. De aceea am jurat în mînia Mea :"Nu vor intra în odihna Mea !" Odihna promisă de Dumnezeu a fost înlocuită cu pedeapsă din pricina neascultării. Pedeapsa dată a luat forma codului patruzeci. Autorul ne îndeamnă :" Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta , pentru ca nimeni să nu cadă în aceasi pildă de neascultare."(Evrei 4:11) Si pilda neascultării este răsplătită cu pedeapsă de Dumnezeu în limbajul patruzeci. Este clar că Dumnezeu vorbeste si astăzi oamenilor în codul divin. Oamenilor neascultători, si care refuză chemarea :" Astăzi , dacă auziti glasul Lui, nu vă împietriti inimile !" (Evrei 4:7).

Cine nu ascultă glasul Evangheliei ci prin împietrirea inimii lui, refuză chemarea Lui Dumnezeu la mîntuire, va avea parte de judecată, exprimată de Acelasi Dumnezeu în codul patruzeci.

Ce a adus codul patruzeci omenirii ? A fost identificarea lui Dumnezeu pentru toti aceeia care nu au crezut în El. In primul rînd pentru egipteni, apoi pentru Israel pe vremea lui Moise, pentru Ilie, pentru Israel în robie, pe vreme proorocilor, pentru Ispititorul, pe vremea Mîntuitorului, si în veacul acesta pentru toti care refuză chemarea Duhului : " Vino !". Este codul divin care dovedeste că există un singur Dumnezeu în istoria omenirii.