SPERANTA

Speranta este o anticipare fericită a unui lucru bun. Este o asteptare favorabilă si confidentă în lucrurile bune dorite de cineva. In traducerea romanească a Bibliei este folosit cuvîntul nădejde. Are însă aceeasi însemnătate ca si cuvîntul sperantă.Practic aceste două cuvinte sînt sinonime. Speranta este un cuvînt folosit foarte mult în vorbirea noastră cotidiană. Cred că îl pronuntăm în fiecare zi cel putin o dată.Si aceasta pentru că omul doreste lucruri bune pentru el.Dar această dorintă de bine , de cele mai multe ori intră în conflict cu realitatea zilnică. Atunci mintea noastră , care nu poate accepta realitatea necomfortabilă si chiar dureroasă , îsi asumă o altă realitate , transpusă în viitor, corespunzătoare asteptărilor spre bine . Această anticipare, sau asumare , se numeste sperantă. Speranta este, deci, o rămăsită rămasă în fiinta umană din rai. Speranta este dovada că realitatea pentru om a fost raiul, aici pe pamînt , unde Dumnezeu se întîlnea cu omul în fiecare dimineată , si unde toate lucrurile îI erau favorabile. Speranta este dorinta dupa fericire al mintii noastre. Cum fericire nu este pe pămînt, atunci omul si-a creat fericirea în mintea lui, asteptîndu-se ca în viitor această fericire să se concretizeze în realitate. Definitia oficială a sperantei este deci asteptarea împlinirii fericirii dorite de om în sufletul său.

Biblia nu ignoră de loc speranta . Din contră este unul din cele mai amintite subiecte din Sfînta Scriptură. Biblia ne învată că speranta are în vedere lucrurile nevăzute si de viitor. Apostolul Pavel ne scrie:" Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiti. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde; pentru că ce se vede , se mai poate nădăjdui ?. Pe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, asteptăm cu răbdare."(Romani 8:24). Este adevărat, omul asteaptă si astăzi cu mai multă sau mai putină răbdare "descoperirea" realitătii fericite pentru el.

Fiinta umană a fost înselată în asteptările ei după fericire. Omul astfel si-a pierdut confidenta în sperantă. Astăzi oamenii nu mai au în ce spera. Si aceasta este pentru că mintea lor a pierdut modelul fericirii. In realitatea de zi cu zi fericirea si modelul ei a dispărut de mult. Acolo unde nu este fericire nu poate fi nici sperantă. Planeta noastră este un loc tot mai nepotrivit pentru fericire. Speranta nu îsi mai are suport pe pămînt. Pavel ne învată acelasi lucru cînd scrie:" Dacă numai pentru viata aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos , atunci sîntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii."( 1 Cor. 15:19). Dumnezeu în dragostea Lui ne dă o nouă sperantă, în Isus Hristos Fiul Său.Această sperantă, după cum biblia ne învată este o taină care a fost tinută ascunsă de veacuri de Dumnezeu, dar descoperită acum în veacul de la urmă.Pavel scrie :" taina tinută ascunsă din vecinicii si în toate veacurile , dar descoperită acum sfintilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogătia slavei tainei acesteia între neamuri , si anume : Hristos în voi , nădejdea slavei."(Col. 1:26-27). Ce Pavel scrie aici , este că adevărata sperantă, care cu sigurantă va avea împlinirea în realitate , este că Dumnezeu locuieste cu Duhul Său în propria noastră fiintă ,ca o garantie al acelei împliniri.

Lumea de astăzi , cu toate posibilitătile ei nu are capacitatea să asigure împlinirea sperantelor umane. Biblia afirmă că omul fără Dumnezeu este si fără sperantă. Să-l cităm din nou pe apostolul Pavel:" aduceti-vă aminte că în vremea aceea erati fără Hristos, fără drept de cetătenie în Israel , străini de legămintele făgăduintei , fără nădejde si fără Dumnezeu în lume. Dar acum , în Hristos , voi cari odinioară erati depărtati , ati fost apropiati prin sîngele Lui Hristos."(Efeseni 2: 12-13). Cu alte cuvinte doar apropiat de Dumnezeu, putem avea sperantă. Doar Creatorul nostru ne poate face beneficiarii promisiunilor cerului.

Se crede că bogătiile acestui pămînt pot satisface orice speratntă. Dar biblia este cu totul de altă părere. Pave scrie lui Timotei :" Indeamnă pe bogatii veacului acestuia să nu se îngîmfe, si să nu-si pună nădejdea în niste bogătii nestatornice, ci în Dumnezeu care ne dă toate lucrurile din belsug, ca să ne bucurăm de ele." Un exemplu clar al "bogătiilor nestatornice " , în zilele noastre este bursa. Multi au plătit un pret irecuperabil din pricină că si-au pus speranta în jocul ei nestatornic. Pavel învată pe Tit :" că odată socotiti neprihăniti prin harul Lui, să ne facem , în nădejde, mostenitori ai vietii vecinice." Aceaste este solutia sperantelor noastre. Dumnezeu ne încurajează să "apucăm" această sperantă " care ne-a fost pusă înainte , pe care o avem ca o ancoră a sufletului , o nădejde tare si neclintită ….".