SUFERINTA

Suferinta este experienta strictă fiintei umane de pe pămînt. Odată cu căderea omului în păcat suferinta si-a pus amprenta asupra ei puternică . Exista suferintă spirituală si suferintă materială(trupească). Omul nu a fost creat de Dumnezeu pentru suferintă. Păcatul a adus suferinta în lume.Dumnezeu este întotdeauna sensibil la suferinta omului. El nu a ignorat niciodată suferinta omului. Dumnezeu a redus suferinta omului.Suferinta este un element în viata omului care nu poate fi ignorată.De aceea nici Dumnezeu nu ignoră suferinta. Biblia ne învată că Dumnezeu a dat o importantă deosebită suferintei. El nu elimină suferinta de pe pămînt asa cum nu elimină existenta păcatului de pe pămînt. Dar asa cum I-a dat omului o usă deschisă pentru a fi răscumpărat de păcat, asa Dumnezeu I-a dat o solutie să învingă suferinta.

Poporul Israel cînd era în robia egipteană a suferit mult. Biblia ne spune că" Dumnezeu cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinta."(Exod 4:31).Suferinta nu poate fi despărtită de păcat si nici invers. Oriunde este suferintă este păcat si oriunde este păcat este suferintă. De aceea Dumnezeu a luat în responsabilitatea Sa ambele probleme ca un tot unitar: păcat- suferintă. Procesul de răscumparare al omenirii din aceste două plăgi este unul singur: dacă păcatul a produs suferinta, atunci păcatul va fi învins prin suferintă.Si ca atare Dumnezeu a trimis pe Fiul Său Isus Hristos pe pămînt ca prin suferintă sa aducă oamenilor izbăvirea din păcat. Acesta lucrare a Lui Dumnezeu este neobisnuită pentru oameni si este mai greu de înteles. Este însă extrem de important să o întelegem. Biblia ne dă toate etapele prin care Fiul Lui Dumnezeu a biruit păcatul prin suferintă. Prima etapă este că " El suferintele noastre le-a purtat " (Isaia 53:4). Isus Hristos a acceptat suferinta ca sa ne substituie pe noi de la pedeapsa păcatului. El a experimentat suferintele nostre pămîntesti doar ca să devină Mîntuitorul lumii întregi.

Dacă ai înteles cele de mai sus vei avea o atitudine diferită fată de suferintă. Apostolul Pavel identifică orice suferintă a sa cu suferintele lui Hristos:"Căci, după cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mîngăiere."(2 Cor. 1:5). Aceasta este prima treaptă de a învinge suferinta: să o identifici cu suferinta Lui Isus Hristos. Dacă tu suferi si Hristos suferă, dacă tu ai parte de mîngăiere si Hristos este acolo.Dar apostolul merge mai departe în procesul de a învinge suferinta. El identifică suferinta cu "oglinda ei " în vesnicie:" Eu socotesc că suferintele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care are să fie descoperită fată de voi"(Romani 8:18".)Adică suferintele de "acum" lucrează în viitor o slavă pe care Dumnezeu o va descoperi la timpul potrivit.

Biblia ne învată de asemenea că suferinta este folosită de Dumnezeu ca un proces de perfectionare a caracterului divin in fiinta umană. Acest proces a început cu Fiul Lui întrupat:" Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care si prin care sînt toate, si care voia sa aduca pe multi la slavă, să desavîrsească, prin suferinte, pe Căpetenia mîntuirii lor."(Evrei 2:10). Suferinta este calea prin care Isus Hristos s-a apropiat de fiinta umană care era fără scăpare din ghiarele păcatului.

Dumnezeu a învins suferinta aici pe pămînt prin Fiul Său Isus Hristos.Oamenii pot să învingă si ei suferinta dacă o identifică cu experienta Lui Isus pe pămînt, care a suferit aceleasi ispite si are milă de oricine se apropie de El. In acelasi sens Biblia ne învată că :" n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fără păcat.(Evrei 4:15).Da, este adevărat, avem o fiinta cerească care s-a apropiat de noi pămîntenii prin suferintă.

Biblia ne mai învată că suferinta este o experientă trecătoare, temporară. Domnul Isus îi învată pe ucenici că întristarea este vremelnică:"Femeia, cînd este în durerile nasterii , se întristează, pentrucă i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-si mai aduce aminte de suferintă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.Tot asa si voi: acum sînteti plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarasi, inima vi se va bucura, si nimeni nu vă va răpi bucuria voastră."(Ioan 16:21-22).Acesta este cel mai frumos exemplu despre suferintă.

Să dăm acum definitia suferintei. Suferinta este întristarea temporară produsă unei fiinte umane ca urmare a parcurgerii procesului de perfectionare spre a ajunge la bucuria eternă pregatită de Dumnezeu .

Fiecare om are parte de suferintă, care aduce durere si intristare. Dar Dumnezeu a învins suferinta. El a transformat efectele suferintei de durere si întristare în bucurie si slavă.Dumnezeu doreste să suferim după voia Lui. Dar aceasta nu este posibil fără o deplină încredintare în mîna Lui. Apostolul Petru ne porunceste urmatoarele:"Asa că cei ce sufera după voia Lui Dumnezeu, să-si încredinteze sufletele credinciosului Ziditor." Acesta este ultimul scop al suferintei.